Nu vreau si ce?

Nu vreau ca blogu asta sa fie citit, si sincer nu vreau ca oamenii sa comenteze, vreau sa scriu pentru ca vreau sa ma descarc, deoarece am nevoie de persoane cu care sa vorbesc, de persoane care sa ma asculte. poate cineva acolo ma v-a asculta!

Nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport, mi-a ajuns, ce am facut?, ce s-a intamplat?, cand m-am schimbat?

Sunt o gramada de intrebari care imi trec prin minte, o gramada de lucruri pe care le regret, o gramada de sentimente si mult frustrari. Stau si ma gandesc ce s-a intamplat cu acea fata care zambea si radea din orice cacat? Unde a disparut fiinta careia ii pasa candva si acuma a ales sa nu-i mai pese doar ca sa nu mai sufere? Mi-e dor de toate astea, si stiu, ca odata cu el s-a dus viata mea de dinainte, stiu ca odata cu el s-a dus speranta, iubirea, compasiunea. Acum, sunt un om gol, nu mai simt nimic, nu ma mai raneste nimic. Pur si simplu nu-mi mai pasa. Dar pana cand? Cand o sa redevin om? Cand v-a veni si timpul meu care il astept de cativa ani incoace? Cred ca tot ce pot face este sa stau si sa astept, pana cand viata va fi blanda cu mine, pana atunci, o sa ma cufund in materii de invatat si carti de citit. La urma urmei e tot ce mi-a mai ramas, pentru ca eu, eu nu mai am nimic, prieteni, fericire, iubire, toate s-au dus!

Si daca vreau sa fiu stangace ce?

M-am decis ca vreau sa invat sa-mi folosesc mana stanga. Ceva sfaturi?

Cine sunt?

Câteodată în viaţă ai nevoie să ştii cine eşti, să te defineşti ca persoană, să iei decizia cum vrei să fii. Să schimbi la tine anumite lucruri. La un moment realizezi că nu mai eşti un copil, realizezi că este timpul să te gândeşti de 2 ori înainte să faci vreo prostie deoarece vei plăti pentru ea, să te gândeşti şi la altcineva înafară de tine. Acea clipă nu este momentul când faci 18 ani, deoarece nu vei ştii niciodată cu precizie, pur şi simplu simţi asta. Simt că a venit clipa să decid ce vreau în viaţă, să mă cunosc pe mine.

Doar debitez şi eu. Sunt foarte confuză despre tot ceea ce mă înconjoară în ultimul timp şi pur şi simplu am nevoie să mă descarc. Îmi place foarte mult melodia aceasta:

Vineri!

V-am zis cât iubesc eu vinerile? Nu, de fapt le ador. Când ştiu că următoarele 2 zile o să lenevesc în pat până târziu, că n-o să merg la şcoală. Bine acest week-end, v-a fi mai diferit deoarece am de învăţat recuperat ce nu am fost în stare să învăţ mai demult, că vin tezele şi nu vreau s-o dau în bară cum am făcut tot semestrul. În seara asta o să văd Balto 2 şi 3. Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de acest film, însă pe mine mă face să plâng, la fel cum plând şi la Lion King. Vă las cu o melodie frumoasă!

De azi!

De azi:

• O să fiu singură, singuricăăăăă!!!!!
• O să învaţ pentru olimpiada de biologie!
• O să învăţ pentru concursul de istorie!
• O să învăţ informatică!
• O să fiu o elevă conştiincioasă.
• O să  mă privesc în oglindă şi o să zic că sunt cea mai frumoasă de pe pământ pentru că sunt!
• O să renunţ la multiplele ore(sunt foarte multe) pe care le petrec în faţa calculatorului ca să fac alte lucruri.
• O să fac tot posibilul să-mi fie mie bine, înainte să mă gândesc la ceilalţi.

Şi bineânţeles că nu o să-mi iasă nimic:)). Măcar încerc.