Si daca vreau sa fiu stangace ce?

M-am decis ca vreau sa invat sa-mi folosesc mana stanga. Ceva sfaturi?

Cine sunt?

Câteodată în viaţă ai nevoie să ştii cine eşti, să te defineşti ca persoană, să iei decizia cum vrei să fii. Să schimbi la tine anumite lucruri. La un moment realizezi că nu mai eşti un copil, realizezi că este timpul să te gândeşti de 2 ori înainte să faci vreo prostie deoarece vei plăti pentru ea, să te gândeşti şi la altcineva înafară de tine. Acea clipă nu este momentul când faci 18 ani, deoarece nu vei ştii niciodată cu precizie, pur şi simplu simţi asta. Simt că a venit clipa să decid ce vreau în viaţă, să mă cunosc pe mine.

Doar debitez şi eu. Sunt foarte confuză despre tot ceea ce mă înconjoară în ultimul timp şi pur şi simplu am nevoie să mă descarc. Îmi place foarte mult melodia aceasta:

Vineri!

V-am zis cât iubesc eu vinerile? Nu, de fapt le ador. Când ştiu că următoarele 2 zile o să lenevesc în pat până târziu, că n-o să merg la şcoală. Bine acest week-end, v-a fi mai diferit deoarece am de învăţat recuperat ce nu am fost în stare să învăţ mai demult, că vin tezele şi nu vreau s-o dau în bară cum am făcut tot semestrul. În seara asta o să văd Balto 2 şi 3. Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de acest film, însă pe mine mă face să plâng, la fel cum plând şi la Lion King. Vă las cu o melodie frumoasă!

De azi!

De azi:

• O să fiu singură, singuricăăăăă!!!!!
• O să învaţ pentru olimpiada de biologie!
• O să învăţ pentru concursul de istorie!
• O să învăţ informatică!
• O să fiu o elevă conştiincioasă.
• O să  mă privesc în oglindă şi o să zic că sunt cea mai frumoasă de pe pământ pentru că sunt!
• O să renunţ la multiplele ore(sunt foarte multe) pe care le petrec în faţa calculatorului ca să fac alte lucruri.
• O să fac tot posibilul să-mi fie mie bine, înainte să mă gândesc la ceilalţi.

Şi bineânţeles că nu o să-mi iasă nimic:)). Măcar încerc.

N-avem timp

De cele mai multe ori îmi propun să fac o grămadă de lucruri dar niciodată nu pot duce ceva la bun sfârşit. Nu ştiu de ce. Scuza care mi-o găsesc mereu este că n-am timp, însă gândirea mea dezordonată nu-mi dă puterea să fac anumite lucruri. Aş vrea să am o zi în care să reuşesc să fac tot ce mi-am propus pentru acea zi, să-mi organizez timpul în aşa fel încât să pot să fac mai multe lucruri. Ştiu că nu v-a veni niciodată acea zi, pentru că mereu apar lucruri neprevăzute care îmi mănâncă o gramadă de timp. Voi cum reuşiţi?

Leapşă şi leapşă..

Mi-a plăcut foarte mult leapşa pe care am preluat-o furat-o de la Marry, aşa că am decis să o fac;;).

Si pentru că îmi place aşa de mult să fac poze şi sunt curioasă din fire am să vă dau o leapşă. Vreau să văd câte persoane din blogosferă o să o facă. Trebuie să faceţi o poză locului de unde postaţi de obicei: în pat, pe birou etc. Nu faceţi ordine înainte. Pur şi simplu aşa cum este când faceţi leapşa.

Nu am trişat! Mama mi-a făcut o super curăţenie în cameră. Când am plecat de dimineaţă era dezastru. Deci să vă prezint telefonul meu care are bateria descărcată şi mi-e lene să-l bag la încărcat, veioza care nu este folosită deoarece folosesc becul, o ramă foto în care trebuie să pun o poză cu mine si Y că de a făcut şi el 18 ani si tre să aibă amintire. Da mi-e o lene să mă duc să scot poza. Trebuie să fac asta maine.

Pasez leapşa cu calculatorul către:Paul, Marina, Miss Sunshine, Roxana, Diana, Alexandra, TwistedChocolate şi cred că doar atâtea persoane ştiu până acum din blogosferă însă toţi care îmi citiţi blogul sunteţi liberi să o preluaţi.

Primul meu premiu

Acest premiu mi-a făcut ziua mult mai frumoasă! Mulţumesc Paul !

Nu am dispărut...

Doar că pur şi simplu am avut nevoie de un timp să-mi limpezesc gândurile. Cât timp a trecut de când n-am mai scris? Pff destul...da de azi o să mă fac fată cuminte şi o să scriu. Am o grămadă de idei în cap, o grămadă de sentimente de aşternut pe hârtie că nici nu ştiu de unde să încep. Sunt confuză, îndrăgostită, tristă, abătută, melancolică şi tot tacâmu.

Acum doua săptămani şi ceva s-a terminat relaţia mea cu X. Am încercat să fiu tare, să înţeleg, să mă adaptez, deşi era ultima persoană de la care mă aşteptam. Sâmbătă am început o relaţie nouă cu Y. Este ciudat deoarece eu şi Y ne înţelegem bine. mă simt foarte bine când sunt cu el şi mă face să zâmbesc, dar nu ştiu ce se întâmplă cu mine, pur şi simplu mi-e frică să nu mă îndrăgostesc şi să mă aleg cu o inimă frântă pentru a nu ştiu câta oară.

O să văd cum o să decurgă lucrurile, cert este că vreau atenţie, vreau să mă simt importantă şi vreau să mă facă să nu-mi fie frică să-l iubesc. Vreau multe acum să vedem.

Vreau să fug departe de tot

M-am săturat să mă straduiesc să arăt lumii că îmi pasă, că îmi place să mă implic, să ajut, să iubesc. Nimeni nu-mi recunoaşte nimic şi toţi îmi întorc spatele. Persoanele care ar trebui să te ajute să te ghidezi în viaţă, persoanele care ar trebui să îţi ofere o edicaţie, să creadă în tine, să te ajute să îţi îndeplineşti visele, tocmai acelea te înjunghie pe la spate. Astăzi persoana care ar fi trebuit să mă susţină, persoana pe care o puneam pe un piedestal pentru că pur şi simplu aşa simţeam m-a dezamăgit surprinzător de mult, m-a făcut să mă simt ultimul om în favoarea a cuiva despre care zicea că nu are ce căuta în colectivul nostru. De mâine nu mă voi mai implica, mâine nu mă v-a mai interesa,  de maine voi fi indiferentă, pentru că atunci când vreau să demonstrez că pot, că sunt o persoană capabila de multe lucruri ca să fie pe placul cuiva, că pot să fiu cineva mai bun, sunt luată de proastă şi eforturile nu-mi sunt luate în considerare. Pentru prima dată în viaţă deşi nu-mi prea place acest lucru, dar ştiu că este mai bine, o să-mi ascult mama, o să fiu indiferentă, pe scurt o să-mi bag picioarele în tot. Să se descurce şi fără mine.

Aici vorbesc despre diriginta mea şi colegii mei care nu pot să aprecieze ce eforturi fac ca să schimb ceva, în bine. Dacă tot vedeţi doar lucrurile rele, haideţi să vă arăt lucrurile cu adevărat rele.

Am alergat

Astăzi a fost o zi relativ perfectă. Totul a revenit la normal, am râs, am încercat să plang dar nu am reuşit, am văzut încă o dată câtă nesimţire şi prostie mă poate înconjura.

Am fost la teatru. Am redescoperit arta. M-am uitat la acei oameni, care au muncit enorm pentru o ora în care mulţi erau plictisiţi sau somnoroşi. Poate că nu am râs, dar apreciez efortul şi munca şi consider că este o artă să faci aşa ceva. După teatru m-am plimbat. Am ascultat melodia preferată, am încercat să plang, singura modalitate de a mă descărca, de a mă simţi liberă, nu mai funcţionează, deşi mintea îmi spune să plâng, că îmi face bine, sufletul spune că deja nu mai este nimic să merite lacrimile mele, că am plâns prea mult pentru lucruri neimportante, pentru lucruri care peste ani n-o să mai aibă nici-o relevanţă pentru mine. Cum lacrimile nu au venit, am ales altă cale: mi-am imaginat că toate problemele mă urmăresc şi am fugit de ele. Dacă m-a ajutat nu ştiu. Dar sunt un suflet mai liniştit acum.

 Ce am învăţat azi? Nimic nou, doar că lumea nu se opreşte in loc pentru durerea mea. Poza este luată de aici .

Despărţire...

Şi uite aşa mă chinui să scriu acest blog, pentru că nu-mi găsesc cuvintele. De ce încerc să le găsesc? Mi-e frică să recunosc că simt o durere în piept, durere pe care nu am mai simţit-o de caţiva ani dar pe de altă parte ştiu că aşa este mai bine. Aş vrea să urlu, să plang, să sparg, dar nu o fac. Lacrimile pur şi simplu nu apar. M-am săturat să plang, aşa că nu o s-o mai fac. O să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat, că totul este ok, chiar dacă nu este. Nu, nu mă mint pe mine, ci doar încerc să trec peste într-o altă manieră.

Vorbeşte cu mine, nu aduce în discuţie ce s-a întâmplat, poate că aşa e mai bine, dar nu ar trebui să fugă de această situatie. Asta este vorbim, suntem prieteni şi cam atât.

Pe viitor o să mă concentrez pe şcoală, pe lista mea foarte lungă de cărţi, şi pe blog. Nu sunt tristă, doar puţin demoralizată.

Ăsta e farmecu'

M-am trezit pe la 9 şi ceva, şi primul lucru care l-am făcut a fost să-mi verific blog-ul că de, sunt şi eu nouă şi vreau să văd impresiile bloggerilor despre mine, şi ce să văd 7 comentarii noi unde 2 persoane mi-au lăsat două mesaje frumoase. Am zâmbit profund, am sărit din pat, am tras draperiile, mi-am făcut micul dejun, vroiam să beau un pahar mare de cola, dar am ales apa minerală şi m-am întors din nou la calculator, am mai citit încă o dată comentariile şi m-am apucat să le scriu înapoi acestor persoane. Mulţumesc din suflet pentru urările de bun venit, şi sunt foarte impresionată de faptul că sunt persoane care cred că eu scriu frumos. Având în vedere ce eşec sunt la limba română şi modul în care eu scriu ceva o iau pe arătură şi nu înţelegi nimic, m-am simţit fericită. Fiindcă mi-am început dimineaţa foarte bine am decis să schimb rutina şi să fac o baiţă cu spumă în loc de duşul obişnuit. Din cauza lipsei de timp, duşul rapid era în rutina zilnică. M-am jucat timp de o oră cu spuma, am suflat în ea şi a zburat în toată baia(mama o să mă omoare). Sunt atât de bine-dispusă încât o să mă apuc să învăţ la chimie(o urăsc), dar mai întai îmi usuc parul şi ma duc în gradină să fac niste poze la copaci:D.

Şi ca să fie totul mai frumos o să vă las o melodie draguţă:D

Leapşa!

Nu m-am putut abţine să nu preiau o leapşă pentru că pur şi simplu îmi doream să fac una şi nu îmi va pasa nimeni una prea curând pentru că sunt noua:D.

1. Cât e ceasul ? - 21:44
2. Numele tău este? - Cristina
3.Porecla - Nu am porecle, doar apelative gen Criss, Crissu, Crisuleţ, Crissa
4. Ai tatuaje? - Nu
5. Culoarea ochilor? - Căprui
6. Locul în care te-ai născut? - Târgu-Jiu
7. Mâncare favorită?  Ardei umpluţi cu orez
8. Ai fost vreodată în USA? - Nu, dar sper din tot sufletul să ajung
9. Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică? - Nu:))
10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ţi vină să plângi? - Da:">...Sunt o persoană mai sensibilă.
11. Ai fost implicat în vreun accident de masină? -Nu, şi sper că nu voi fi niciodată, deşi era să mă calce maşina de multe ori.
12. Crutoane sau bacon? - Bacon
13. Zi favorită din săptămână? - Luni deoarce este tot timpul un început.
14. Restaurant favorit? - Nu frecventez.
15. Ce sport îţi place să urmăreşti? - Fotbal, sunt obsedată!
16. Băutură favorită? - Cola şi apa minerală. Doar asta beau:D.
17. Îngheţată favorită? - Nu am preferinţe.
18. Walt Disney sau Warner Bros? - Walt Disney
19. Restaurant Fast Food favorit? - McDonalds
20. Ce culoare are dormitorul vostru? - Alb
21. De câte ori ai copiat la vreun examen? - De câte ori am avut ocazia. Mai tot timpul:D.
22. De la cine ai primit leapşa asta? - Am preluat-o de la Roxana.
23. În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card? - Roka
24. Ce faci de obicei când te plictiseşti? - Citesc, ascult muzică sau văd un film/documentar.
25. La ce oră mergi la culcare? - Depinde, pe la 11-12 :D câteodată şi la 1-2.
26. Cine o să raspundă prima/primul la leapşa asta? - Nu ştiu.
27.Ce program Tv nu pierzi niciodată? - Nu ma uit la TV decât la meci, dar niciodată nu pierd episoadele noi din Gossip Girl (online bineînţeles).
28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant? - Forever ago.
29. Ce asculţi în momentul ăsta? - Selena Gomez - The waz I loved you
30. Care e culoarea preferată? - Alb
31. Mare sau lac? - Mare
32. Câte tatuaje ai? - Niciunul
33. Ai rămas vreodată fără benzină la maşină? - N-am carnet:(
34. Ce preferi pisică sau căţel ? - Pisică
35. Ce anotimp preferi : Vara sau iarna ? - Vara
36. Eşti solo ? - Nu
37. Eşti îndrăgostit/a de cineva? - Nu ştiu ce simt pentru actualul meu prieten. Cred că mai e pană la dragoste dar cateodată mă rănesc foarte mult anumite lucruri. Nu ştiu dacă e dragoste sau nu.
38. Cât e ceasul? - 22:09

Oricine este mai mult decât binevenit să preia leapşa. Anunţaţi-mă ca să va trec aici dacă o preluaţi:D.

De ce mă urâţi?

Nu ştiu dacă aţi apucat să-mi citiţi wishlist-ul, dar acolo am scris că mi-aş dori foarte mult să realizez un scurt metraj. Am deja câteva idei, pentru ceva care să exprime frumuseţea unor lucruri banale, dar când vreau şi eu să fac un lucru bun, parcă totul este împotriva mea. Am furat camera video a familiei din dulapul tatălui meu în timp ce era pe afară săpa nu ştiu ce şanţ (nu că nu mi-ar fi dat-o, dar are mai mult farmec aşa:D) şi cand să instalez driver-ul, surpriză, nu merge. Folosesc Google pentru a găsi soluţia la această problemă şi ce credeţi? Modelul de cameră care îl am eu are driver doar pentru Windows XP. Nu s-a nascut încă deşteptul care să se gândească să facă un driver pentru Windows 7 sau Vista, că de', e prea greu. Bine, atunci instalez Windows XP. Am bagat frumos CD-ul în unitate, booteaza CD-ul şi la un moment dat îmi apare o eroare unde zice că dacă continuă PC-ul meu v-a avea de suferit, şi mai zicea ceva de nişte virusi. Eu am antivirus şi unul chiar foarte puternic, tu eşti un cretin de laptop care habar n-are ce afişează. Incerc să nu ma enervez, să fiu calmă, caut frumos soluţii pe Google, şi găsesc ca nu merge pe laptop-uri sa instalezi XP peste Windows 7 fără să schimbi nu ştiu ce tâmpenie în BIOS. Oi fi facut eu multe experimente pe calculatoarele pe care le-am avut însă laptop-ul meu săracu' n-are decât 5 luni şi mie prea frică să nu îl stric. OK, hai să scoatem vechiul meu calculator din cutie. Zis şi facut numai că nu merge. Il desfac, îl curaţ de praf, tot nu merge. Vine tata, între timp mă duc la baie să duc nişte haine murdare apoi până în bucătărie, el doar îi dă restart şi merge. Ce are el şi eu nu am? Merge pană se strică iar. Incerc să răman calmă, cu greu reuşesc. Nu mai incerc nimic şi îl bag înapoi în cutie. Ca să fie totul frumos net-ul meu pică din 10 în 10 minute, şi nu am nici cea mai mică idee de ce. Folosesc stick-ul de la digi, da nu pot să downloadez nimic, şi chiar vroiam să văd un film, aveam nevoie de asta. Citesc câteva bloguri şi intru pe mess. Intră pe mess mult iubitul meu prieten care se întoarce de la ţară, pe care nici nu-l observasem pe mess şi mă întreabă ce fac. Incercând să fiu draguţă cu el şi să nu-mi descarc nervii pe săracu' băiat îi povestesc frumos păţania mea şi el râde dupa care nu mai scoate nici o vorbă. Pentru că sunt sătulă de atâta prostie din partea lui si a altor idioţi îi zic că ies de pe mess şi îl intreb dacă iese pe afara mâine. Dacă zicea că nu, cred că imi pierdeam cumpătu' şi îmi descărcam toţi nervii acumulaţi pe el.

Acum o să mă apuc să scriu temele şi dupa să mă rasfăţ cu o carte buna şi un documentar. Ce am învăţat astăzi? Că Windows 7 este total împotriva mea! Ce o să fac maine? O să am o zi perfectă, sper!

Unde sunt?

M-am trezit de dimineaţă şi uitandu-mă pe pereţii murdari ai camerei mele am început să mă gândesc la multe aspecte ale vieţii, ale lumii în care trăim şi aşa am realizat că trăim într-un loc unde bunul simţ şi respectul este întâlnit la tot mai puţine persoane, bucuria clipelor mărunte şi sinceritatea nu mai există decât în puţine cazuri, iar oamenilor le este tot mai frică să-şi exprime sentimentele deoarece au impresia că ceilalţi îi vor judeca şi vor crede că sunt "slabi". Mulţi nu mai pun accent pe sufletul cuiva, pe modul acestuia de a gândi, ci doar pe ceea ce vede în exterior, iar dacă acea persoană este violentă, fumează, bea si este prezentă la toate party-urile date de jmecheraşii oraşului/cartierului, este cea mai cool persoană din lume.Ar trebui să ne deschidem ochii şi să realizăm că persoanele care cu adevărat contează sunt acelea de la care învăţăm să fim nişte indivizi mai buni, persoanele care ne iubesc necondiţionat şi nu aşteaptă nimic în schimb.

De asta m-am întrebat toată ziua, oare unde sunt? Cum s-a ajuns aici? Ce aş putea face? Sunt o grămadă de întrebări la care nu găsesc nici un răspuns.

Trecând peste melancolia mea profundă şi întrebările despre viaţă, aş vrea să împărtaşesc cu voi o melodie foarte frumoasă.

De asemenea acesta este un citat care m-a impresionat profund:

 " Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput. - Octavian Paler"

Ştiu că nu are de unde să mă cunoască deoarece de abia am dat naştere la acest blog, însă blogul ei m-a făcut să zâmbesc, să-mi doresc să am un colţişor al meu unde să-mi scriu gândurile şi să-i citesc toate postările, lucru care nu-l fac prea des. Astăzi a împlinit 16 anişori. La mulţi ani Twisted Chocolate :*!

Şi am decis să fac un blog...

Simţind nevoia să mă îmi găsesc alinarea în melodii triste, citate, filme sau bloguri am scris pe Google anumite fraze triaste care m-au dus la un blog, iar de pe acel blog m-am îndreptat către altul şi altul, până am descoperit minunata lume a bloggerilor şi am decis că ar trebui să îmi fac şi eu unul. Vreau un blog anonim, deocamdată, deoarece doresc să îmi exprim sentimentele sincer, fără să-mi fie teamă că cineva mă v-a judeca.

Sunt Cristina, am 15 ani şi sunt o persoană visătoare, sociabilă, câteodată enervantă dar care îşi iubeste  prietenii şi familia mai presus de orice, care a trecut prin experienţe plăcute si neplăcute şi a învăţat din greşelile ei, dar care nici până acum nu a învăţat să nu mai facă greşeli. Îmi place să invaţ ceva nou în fiecare zi şi mi-aş dori să fac câte ceva să schimb lumea în bine, sau dacă nu să mă schimb pe mine.