marți, 26 octombrie 2010

Vreau să fug departe de tot

M-am săturat să mă straduiesc să arăt lumii că îmi pasă, că îmi place să mă implic, să ajut, să iubesc. Nimeni nu-mi recunoaşte nimic şi toţi îmi întorc spatele. Persoanele care ar trebui să te ajute să te ghidezi în viaţă, persoanele care ar trebui să îţi ofere o edicaţie, să creadă în tine, să te ajute să îţi îndeplineşti visele, tocmai acelea te înjunghie pe la spate. Astăzi persoana care ar fi trebuit să mă susţină, persoana pe care o puneam pe un piedestal pentru că pur şi simplu aşa simţeam m-a dezamăgit surprinzător de mult, m-a făcut să mă simt ultimul om în favoarea a cuiva despre care zicea că nu are ce căuta în colectivul nostru. De mâine nu mă voi mai implica, mâine nu mă v-a mai interesa,  de maine voi fi indiferentă, pentru că atunci când vreau să demonstrez că pot, că sunt o persoană capabila de multe lucruri ca să fie pe placul cuiva, că pot să fiu cineva mai bun, sunt luată de proastă şi eforturile nu-mi sunt luate în considerare. Pentru prima dată în viaţă deşi nu-mi prea place acest lucru, dar ştiu că este mai bine, o să-mi ascult mama, o să fiu indiferentă, pe scurt o să-mi bag picioarele în tot. Să se descurce şi fără mine.

Aici vorbesc despre diriginta mea şi colegii mei care nu pot să aprecieze ce eforturi fac ca să schimb ceva, în bine. Dacă tot vedeţi doar lucrurile rele, haideţi să vă arăt lucrurile cu adevărat rele.

6 comentarii:

  1. Nu vad rostul pentru care tu sa te implici daca lor nu le pasa...:) fi indiferenta, fi putin egoista, preocupa-te doar de tine si de nevoile tale :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa obisnuiam si eu sa fiu. Dornica sa ajut si sa fie totul bine.
    Pana am schimbat foaia. Mi-a pasat de mine. Si, ghici ce: Mi-a fost muuuuuult mai bine.

    Adee, te pupa Miss Prada.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca oricare dintre noi stie cum e sentimentul asta, si tot ce pot sa-ti zic este sa te impui un pic mai mult, sa schimbi foaia si sa nu te lasi controlata de altii. Iar chiar daca ajuti pe altii trebuie sa stii sa o faci cum trebuie, astfel incat cei pe care ii ajuti sa nu se invete, cum se spune, sa nu te ia de fraiere, daca pot zice un cuvant mai uzual...

    Iar cu diriginta mea nici eu nu m-am inteles niciodata bine, chiar daca nu am aratat asta nici eu nici ea prea direct. Dar toti stiu asta, se vede de la o posta... Nu o supoooooortttt!!! :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. E naspa sa vrei sa ajuti si sa te implici , dar efortul sa nu-ti fie acceptat sau valorificat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Uau,dacă ai ştii de câte ori am trăit sentimentul ăsta,când te entuziasmezi de ceva şi ştii că e right,şi totuşi eşti singura şi îţi spui că data viitoare nu se va mai întâmpla.
    Dar data viitoare se întâmplă din nou,dar poate ai o surpriză şi se transformă totuşi în ce vrei tu.
    Şi eu am crezut de multe ori că indiferenţa e răspunsul,uneori încă cred,dar e greu să nu-ţi pese,poate chiar imposibil.
    Still,succes în continuare :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Sper că oriunde ai fugit departe, să te întorci puțin și pe blog. :P

    RăspundețiȘtergere