duminică, 24 octombrie 2010

Despărţire...

Şi uite aşa mă chinui să scriu acest blog, pentru că nu-mi găsesc cuvintele. De ce încerc să le găsesc? Mi-e frică să recunosc că simt o durere în piept, durere pe care nu am mai simţit-o de caţiva ani dar pe de altă parte ştiu că aşa este mai bine. Aş vrea să urlu, să plang, să sparg, dar nu o fac. Lacrimile pur şi simplu nu apar. M-am săturat să plang, aşa că nu o s-o mai fac. O să mă prefac că nimic nu s-a întâmplat, că totul este ok, chiar dacă nu este. Nu, nu mă mint pe mine, ci doar încerc să trec peste într-o altă manieră.

Vorbeşte cu mine, nu aduce în discuţie ce s-a întâmplat, poate că aşa e mai bine, dar nu ar trebui să fugă de această situatie. Asta este vorbim, suntem prieteni şi cam atât.

Pe viitor o să mă concentrez pe şcoală, pe lista mea foarte lungă de cărţi, şi pe blog. Nu sunt tristă, doar puţin demoralizată.

5 comentarii:

  1. Serios?:( Si chiar ieri iti spuneam de putina indiferenta dar nu ma asteptam ca relatia sa fie intr-un asemenea impas...
    Ce pot sa-ti zic, decat sa stai linistita, nu a fost pentru tine si sunt sigura ca iti vei gasi pe cineva mult mai bun in viitor. ;) Este timp. :)
    Iar alegerea de viitor e foarte buna ca antidot pentru demoralizarea ta de acum... ai sa vezi ca iti va trece. ^_^

    RăspundețiȘtergere
  2. @Roxanel Mă aşteptam la asta pentru că distanţa dintre noi era prea mare. Nu regret pentru că am caştigat un prieten bun. Data viitoare v-a fi mai bine:D

    RăspundețiȘtergere
  3. distanta distruge tot :(..dar timpul vindeca mereu ranile..si lasa lacrimile..uite unul dintre citatele mele favorile "Cel care te face sa plangi nu itit merita lacrimile,iar cel care ti le merita nu te va face niciodata sa plangi"

    RăspundețiȘtergere
  4. Ihh.
    Imi pare rau.
    Anyway. Esti Cristina din 8F ?

    RăspundețiȘtergere